Neo-Eneoliticul





Cronologia absoluta a neo-eneoliticului incadreaza aceasta epoca intre cca. 6600 si cca. 3800/3700 a. Chr. Marea diversitate a grupurilor culturale neo-eneolitice se intemeiaza pe varietatea formelor si stilurilor de decor ale ceramicii, precum si pe interferentele culturale. In conditiile locale ale spatiului in care s-au format, culturile neo-eneolitice au dezvoltat trasaturi originale, prin care unele pot fi considerate ca cele mai inaintate civilizatii ale Europei din aceasta vreme.
Desi puternic contestat, vechiul concept de "revolutie neolitica" introdus de Gordon Childe se bazeaza pe transformarile profunde care marcheaza trecerea de la paleolitic la neolitic si care au determinat starea prezenta a speciei umane, cu repercusiuni radicale in planul organizarii sociale, al mentalitatilor, al vietii culturale si spirituale. Teorii mai recente arata ca s-ar fi produs mai intai, pe plan mental, o „revolutie a simbolurilor" prin impunerea in locul vechilor ritualuri magice ale vanatorii a unor noi credinte, legate de fecunditate si fertilitate. Cele doua sali in care sunt expuse artefacte neo-eneolitice reusesc sa exemplifice transformarile din epoca respectiva.
Exponatele provin din cercetari arheologice desfasurate in decursul a catorva decenii in siturile de la Aldeni si Fulga (com. Cernatesti), Cotatcu (com. Podgoria), Gheraseni, Moisica (com. Smeeni), Naeni, Pietrosu (com. Costesti), Sarata Monteoru (com. Merei) si Suditi (com. Gheraseni).
Piesele arheologice expuse reflecta indeletnicirile oamenilor din neo-eneolitic care, in afara de cultivarea primitiva a plantelor si cresterea vitelor s-au mai ocupat, in secundar, cu pescuitul si vanatul, culesul, precum si cu diferite mestesuguri casnice, necunoscute anterior, ca olaritul, a carui dezvoltare este evidentiata de varietatea formelor de vase si bogatia motivelor decorative. La acestea se adauga uneltele si armele din silex, piatra, os, corn si lut ars, precum si obiectele folosite la tors si tesut.
Remarcabile sunt uneltele si armele realizate prin folosirea tehnicilor slefuitului si a perforatiei. In aceasta privinta, colectia neo-eneolitica cuprinde numeroase dalti si topoare din piatra, neperforate si perforate, folosite la defrisarea padurilor si prelucrarea lemnelor.
Din categoria ceramicii se evidentiaza vasele apartinand aspectului cultural Stoicani-Aldeni, deosebite ca forme si decor prin faptul ca apar in zona de contact intre culturile Gumelnita (A), Precucuteni (III) si Cucuteni (inceputul fazei A). Aceasta ceramica se caracterizeaza prin decorul cu proeminente, linii incizate, pictura cu grafit si de culoare alba sau cu caneluri largi. Perioada de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului este ilustrata prin vase ce contopesc forme proprii celor doua mari epoci.
In neo-eneolitic viata spirituala a oamenilor s-a materializat prin diversitatea motivelor decorative ale ceramicii, cu semnificatie artistica si magico-religioasa, legata de cultul fecunditatii si al fertilitatii.
Circumscrisa acestui cult este si plastica antropomorfa si zoomorfa din lut ars si os ilustrata in colectia noastra prin unele piese de o deosebita valoare artistica.
O categorie speciala de piese arheologice aflate in expunere si care evidentiaza practicarea ritualurilor magico-religioase sunt vasele miniaturale, pintaderele si „altarele" de cult.






