Muzeul Judetean Buzau

Perioada mileniului I d. Hr., cea care face trecerea de la antichitate la evul mediu, este martora unor evenimente importante precum:

- procesul de romanizare al dacilor finalizat prin constituirea poporului si a limbii romane, - marile migratii ale popoarelor si constituirea formatiunilor prestatale romanesti, cele care vor sta la baza viitoarelor state medievale. Toate aceste procese istorice isi gasesc reflectarea in numeroasele descoperirile arheologice, sistematice sau intamplatoare, de pe teritoriul judetului, care sunt etalate, in mare parte, in salile de expozitie ale muzeului.

Astfel, pentru perioada secolelor II – III d. Hr., obiectele provenite din localitatile: Gura Niscovului, Izvoru – Dulce, Luciu, Buzau, Largu, Balta Alba, Pietrosu – Costesti,   atesta existenta unei populatii de origine dacica, carpii, puternic influentata de civilizatia romana. Procesul de romanizare în rândul populaţiei autohtone continuă şi pe parcursul secolelor următoare, acesta putând fi urmărit prin cercetarea unor aşezări şi necropole precum cele de la Gherăseni, Vadu – Soreşti, Izvoru – Dulce, Merei şi Pietroasele, toate datate în perioada secolelor IV – V d. Hr. În rândul acestor descoperiri, un loc aparte îl deţine complexul arheologic de la Pietroasele compus dintr-un castru roman, un edificiu cu hypocaust (therme?) şi patru necropole, toate dând la iveală importante vestigii materiale (podoabe, arme, vase din ceramică şi sticlă, monede, cărămizi cu indicativul legiunii a XI – a Claudia Pia Fidelis) care atestă prezenţa trupelor romane în prima parte a secolului IV d. Hr. în această zonă, alături de populaţia daco – romană şi alogeni (goţi, alani, taifali).

Importanţa acestui sit arheologic este sporită şi de descoperirea celebrului tezaur Cloşca cu puii de aur într-o carieră de piatră din apropierea localităţii, în anul 1837, datat în secolul IV d. Hr, precum şi a celor, până în acest stadiu al cercetării, patru morminte de inhumaţie din cuprinsul Necropolei 2, care conţin ca inventar arme de factură romană, ritual destul de rar întâlnit în aria culturii Sântana de Mureş. Alături de dovezile arheologice ale acestei perioade, un moment important pentru cunoaşterea trecutului zonei pe parcursul sec. IV d. Hr. îl constituie episodul martirizării lui Sava Gotul, în anul 372, înecat în timpul persecuţiilor dezlănţuite de Athanaric împotriva creştinilor daco-romani şi goţi din zona Subcarpaţilor de Curbură. Acest moment, relatat în Actul martiric al Sfântului Sava, redactat în anii 375/376, este foarte important pentru istoria locală pentru că menţionează înecarea martirului în râul Mousaios (Buzău), precum şi existenţa unui centru urban (polis) în această zonă, fiind, până în prezent, prima menţiune documentară a Buzăului şi a zonei învecinate.

Pentru a doua jumătate a mileniului I d. Hr. pe teritoriul judeţului Buzău numeroasele descoperiri arheologice aparţinând culturilor Ipoteşti – Cândeşti (sec. VI – VII d. Hr.) şi Dridu (sec. VIII – XI) atestă prezenţa unei populaţii sedentare care practica agricultura, creşterea animalelor, meşteşugurile în cadrul obştilor săteşti, în plin proces de trecere de la antichitate la evul mediu. Aşezări şi necropole precum cele de la Cândeşti, Lipia, Nişcov, Pruneni, Pietroasa Mică, Sărata Monteoru, toate încadrate cronologic pe parcursul secolelor VI – VII, au scos la iveală urme materiale ale unei populaţii romanizate, alături de care, vremelnic, se manifestă şi diverse grupuri de migratori (avari, slavi). Evoluţia ulterioară, între secolele VIII – XI, când procesul de etnogeneză este încheiat, este cunoscută pe plan material prin descoperirile de la Clondiru de Sus, Pietroasele, Dealul Viei, Gherăseni, Homeşti, Izvorul Dulce, Moisica, Poşta Câlnău, Săhăteni, Sărata Monteoru, Ulmeni, cele mai importante vestigii fiind expuse în cadrul expoziţiei permanente a muzeului.