Muzeul Judetean Buzau

Tabăra de sculptură de la Măgura este rodul eforturilor depuse de autorităţile locale Judeţene, Uniunea Artiştilor Plastici din România, şi a avut de la început o concepţie unitară, simbolică.

Deschiderea ei urma să marcheze în 1970 cele 16 secole de atestare documentară a Buzăului.

A fost concepută ca timp de 16 ani, 16 sculptori, mereu alţii, să vină să lucreze în poienile Măgurei.

Tabăra s-a deschis oficial în august 1970 şi s-a repetat până în 1985.

Timp de o lună se lucra intens, ca în final artiştii să lase în poiana Magurei câte o lucrare distinctă ce-i reprezenta, perfect amplasate în peisaj, aşa după cum criticul de artă Ion Frunzetti afirma că „Tabăra de la Măgura este singurul loc ce-şi naşte operele pe loc, şi le înmulţeşte an de an”.

Timp de 16 veri fenomenul s-a repetat, în august şi septembrie dealurile Măgurei au fremătat de activitate creatoare, iar când fenomenul s-a încheiat, au rămas aici 256 de lucrări în piatră, adevărate capodopere ale geniului, ce se întind pe 21 ha.

În cadrul festiv, an de an, la faţa locului, cei 16 artişti au donat judeţului cele 16 lucrări.

Au lucrat aici 163 de sculptori, în fiecare an mereu alţii, unii au revenit peste ani, pentru a întregi cu o nouă operă poiana Măgurei.

Sufletul, organizatorul şi liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman.

Din cele 16 lucrări realizate, aproape jumătate au temă istorică, legată de ţinuturile buzoiene.

Alături de artişti au lucrat şi cioplitorii din Ciuta, Măgura, Nicolae Toader, Mihai Radu şi alţii fără de care poate, Tabăra de la Măgura, nu ar fi avut loc.

Tabăra de sculptură de la Măgura este un loc de atracţie pentru turiştii veniţi de pretutindeni dar şi personalităţi politice, economice şi culturale care apreciază în mod deosebit fenomenul Măgura.

Gemal Biedici, preşedintele Guvernului din fosta Iugoslavia aprecia că: „Măgura este un fenomen artistic tulburător.

Am impresia că statuile au ieşit din pământ şi-au crescut odată cu nucii, cu plantele, cu iarba, cu pădurea.

Toate la un loc formează un ansamblu greu de descris, splendid, fermecător”.

The sculpture camp
from Magura

The sculpture camp from Magura is the result of the efforts made by the county local authorities, The Association of the Plastic Artists from Romania and it has had a unitary, symbolic conception even from the start.

Its opening would have marked in 1970 the 16 centuries of documentary certification of Buzau.

The idea was that for 16 years in a row, 16 different artists were to come and work here, in the clearings of Magura.

The camp was officially opened in August 1970 and was repeated every year after that, until 1985.

There would be intensive work for a whole month, so that in the end the artists would leave in the clearings of Magura one distinctive and representative work, each of them fitting perfectly in the landscape, as the art critic Ion Frunzetti would say: “The camp from Magura is the only place that gives birth to its works instantly and multiplies them one year after the other”.

The event repeated for 16 summers, the hills from Magura throbbed with creative activity in August and September and when all this was over, the place was sprinkled on a surface of 21 ha with no less than 256 stone works, genuine works of art, a print of genius.

163 carvers worked here, different ones every year, although some of them returned over the years, in order to complete and fill the clearings of Magura with a new work of art.

The soul, the organizer and the connector of this camp was the carver Gheorghe Coman.

Out of the 16 works he realized, almost half of them have a historical theme, related to the region of Buzau.

Along with the artists, there were also the carvers from Ciuta and Magura, Nicolae Toader, Mihai Radu and others who worked here and without which the camp from Magura might have never taken place.

The sculpture camp from Magura is a permanent attraction for the tourists arrived from different places as well as for the political, economical and cultural personalities, who have only great words for the Magura phenomenon.

Gemal Biedici, the president of the government in the former Yugoslavia, once said: “Magura is a thrilling artistic phenomenon.

I get the impression that the statues have simply come out from the ground and have grown along with the nut trees, the plants, the grass, the forest.

They all form together an assembly hard to describe, charming and breathtaking”.