Colecţia de telefoane a Muzeului Judeţean Buzău, cea mai mare colecţie de gen din ţară cu piese în stare de funcţionare, cuprinde peste 300 de aparate telefonice de provenienţă românească și străină (Germania, Franța, Belgia, U.R.S.S.) și ilustrează cronologic istoria și rolul acestei invenții în viețile noastre. Nucleul acestei colecții îl constituie donația colonelului buzoian, Nicolae Antohi (1930 – 2013), care a început să le colecţioneze încă din anul 1975. Aceasta cuprinde telefoane civile de masă, de perete, telefoane publice, militare şi centrale telefonice din diferite perioade: de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în zilele noastre, predominând cele civile din perioada interbelică.
Cea mai veche piesă aflată în expunere este un aparat telefonic marca Ericsson datând din 1898. Acesta este dotat cu baterie locală şi reprezintă precursorul circuitului imprimat. Modelul a fost fabricat pe o perioadă de aproape 20 ani, începând cu anul 1898 şi până aproape de anul 1920.
O altă piesă importantă a colecției o reprezintă aparatul telefonic de masă realizat artizanal, care datează din anii ʼ50. Modelul a fost fabricat într-o serie mică, de până la 50 de bucăţi, şi lucrat de către deţinuţii politici din penitenciarele româneşti. Aceste telefoane au fost introduse şi au funcţionat în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, începând cu anii ʼ50. Piesa deținută de muzeu a funcționat în secretariatul fostului lider comunist, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 1961 – 1965.
Printre piesele expoziţiei se numără şi câteva centrale telefonice, unele dintre ele prevăzute cu 10 linii, precum Vestitorul și Viitorul, produse în România în anii ’40 sau cu o capacitate de susţinere de până la 30 de linii, precum centrala telefonică de campanie Standard pentru transmisiuni.
Expoziţia este completată de telefoane de cabină cu baterie locală şi centrală, modele digitale de masă şi perete, precum şi o serie de telefoane mobile, apărute pe piaţa românească în primii ani de după revoluţia din decembrie 1989.
