Ansamblul arheologic de la Pietroasele

Complexul arheologic din comuna Pietroasele, compus din mai multe obiective (castrul, edificiul cu hypocaust/balneum şi cele patru necropole datate în secolele IV-V d. Hr.), a intrat de timpuriu în atenţia cercetătorilor datorită, în mare măsură, descoperirii întâmplătoare a tezaurului Cloşca cu puii de aur, în anul 1837, pe raza actualului sat Pietroasa Mică.

Primele cercetări sistematice în localitate sunt legate de fortificația amplasată în centrul comunei. Astfel, Al. Odobescu întreprindea aici primele săpături în anul 1866, rezultatele acestora fiind publicate succint în monumentala lucrare Le trésor de Pétrossa. Pe parcursul secolului al XX-lea cercetările din cadrul castrului au fost reluate între anii 1973-1981 de către un colectiv compus din specialiști ai Institutului de Arheologie din București și ai Muzeului Județean Buzău, apoi în anii 1999-2000 și 2008-2009, continuând până în prezent.

La circa 400 m est de castru se află un alt obiectiv important care atestă prezența romană în zonă: Edificiul cu hypocaust/balneum. Identificat în anul 1975 și cercetat în decursul mai multor campanii până astăzi, acesta este o construcție compusă din 6 încăperi cu funcționalități diferite, 4 bazine și  2 praefurnium-uri, în cadrul unei incinte patrulatere (28 x 31 m). În cadrul său a fost descoperit un bogat material tegular ștampilat aparținând unităților legiunii a XI-a Claudia, datat în sec. II-III d. Hr.

Alături de cele două construcții realizate din piatră, cercetările întreprinse în timpul campaniilor arheologice au relevat și prezența unor necropole datate în sec. IV-V d. Hr.            Prima, situată în zona de la sud de castru, denumită convențional Necropola 1, este în prezent suprapusă de gospodăriile localnicilor. Cunoscută inițial prin descoperiri întâmplătoare începând cu anul 1956, necropola are până în prezent 8 morminte de inhumație cercetate sistematic în campaniile din anii 1981 și 2019. Pe baza informațiilor stratigrafice și a inventarelor funerare, mormintele acestei necropole au fost datate la sfârșitul sec. IV d. Hr. – primul sfert al sec. V d. Hr.

Necropola 2, aflată la 1,6 km sud-vest de castru, în sectorul administrativ al Staţiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasele, este o necropolă plană birituală din cadrul căreia au fost cercetate, începând cu anul 1976,  48 de morminte (43 de inhumație, 4 de incinerație și un cenotaf), cu un bogat inventar arheologic datat în a doua jumătate a sec. IV d. Hr. De asemenea, în același perimetru, în campaniile din anii 2002-2003, 2006 și 2017 au fost cercetate 5 locuințe de tip bordei, prevăzute cu cuptoare realizate din piatră, aparținând perioadei medievale timpurii (sec. IX-X d. Hr.).

            Necropola 3, amplasată în satul Dara, la circa 2 km nord-est de castru, este până în prezent cunoscută doar prin intermediul unui singur mormânt de inhumație descoperit întâmplător în marginea de sud a satului. Din inventarul acestuia au fost recuperate o cană înaltă, din pastă fină, cenuşie, lucrată la roată, şi o strachină, care are incizate, pe suprafaţa exterioară, mai multe litere din familia runelor, ambele vase fiind specifice descoperirilor sec. IV d. Hr.

            Necropola 4, situată în perimetrul satului Clondiru de Sus, este cunoscută tot prin descoperirea unui singur mormânt de inhumaţie, în anul 1976, în curtea cetăţeanului Nicolae Ivaşcu. Orientat pe direcţia nord-sud, mormântul avea ca inventar un vas-borcan, lucrat la roată, două amfore din pastă fină, de culoare roşie-cărămizie, precum şi un pahar din sticlă, de formă cilindrică cu fundul rotunjit, decorat cu trei rânduri de alveole polizate. Și acest mormânt, prin inventarul funerar pe care îl conținea, a putut fi datat pe parcursul sec. IV d. Hr.

Aceste ultime două necropole contemporane, încă insuficient cercetate, pot conduce în urma unor cercetări viitoare la obținerea unor date importante despre relaţiile existente între autohtonii și migratorii din nord-estul Munteniei în perioada Antichității târzii.