Intrarea României în război (22 iunie 1941) a generat problema răniților și a organizării spitalelor, mai mult de jumătate dintre ele instalându-se în localuri de școală (din cele 22.000 de paturi, 11.600 se găseau în școli). Această situație punea la grea încercare planificarea activității școlare, care era deja bulversată de starea de război, din cauza predilecției autorităților militare de a instala spitale în localurile de școală, mai ales că războiul genera 1000 de răniți pe zi la Odessa.

În 1 septembrie 1941 erau amenajate spitale ZI (zona interioară) în toată țara. Pe lângă spitalele deja existente au fost rechiziționate sedii de școli și licee. Astfel, în orașul Râmnicu Sărat funcționa la Liceul Regele Ferdinand  (în prezent, Colegiul Național Al. Vlahuță) un spital cu 620 de paturi, al doilea din țară în ceea ce privește capacitatea, după spitalul Sf. Spiridon din Iași (694 paturi).

La Buzău funcționau următoarele:

  • Spitalul militar cu 120 de paturi;
  • Liceul de fete „dr. C. Angelescu” cu 280 de paturi (astăzi Colegiul Național „Mihai Eminescu”);
  • Seminarul Teologic – 294 paturi;
  • Școala Normală de fete cu 620 de paturi (astăzi Muzeul Județean Buzău);
  • Spitalul Gârlași „Maria Minculeasa” – 273 paturi.

În total, la Buzău erau pregătite 1587 de paturi pentru răniții de pe frontul din Est.

© 2019 Muzeul Județean Buzău