Muzeul Județean Buzău demarează un proiect dedicat publicului său online prin care va prezenta lunar informații istorice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rubrica lunară „Știri din vremea războiului” va reda informații despre evenimentele care au avut loc în zona Buzăului și în țară, evidențiind aspecte din viața privată, socială, economică, militară, școlară, sanitară etc. Rubrica urmărește să difuzeze informații diverse în vederea creșterii interesului publicului pentru cunoașterea istoriei contemporane, locală și națională.

Episodul al II-lea

 

 

Chihlimbarul este o răşină fosilizată de-a lungul a zeci de milioane de ani. Rășina a fost produsă de unele specii de pin (Pinus Succiniferia) și prezintă o varitate de culori: de la galben ca mierea, la brun-roşcat sau verde-negru.

Începând cu anul 1920, în comuna Colți, județul Buzău, s-a început exploatarea organizată a chihlimbarului, producția medie la un metru de galerie fiind de aproximativ 500 grame. În epocă, prețul chihlimbarului era de 3000 lei/kg. Timp de 10 ani, la Colți, s-au extras în mod sistematizat aproximativ 2000 kg de chihlimbar. În comună exista, de asemenea, și un atelier de prelucrare și șlefuire a chihlimbarului unde lucrau mai mulţi săteni, sub coordonarea inginerului Dumitru Grigorescu, concesionarul terenurilor ambrifere din judeţul Buzău.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Ministrul Afacerilor Străine și Ministrul Propagandei Naționale, a achiziționat o serie de obiecte de chihlimbar și alte produse etnografice românești (covoare țărănești, costume populare, broderii etc) în vederea oferirii lor în scopuri propagandistice și de curtoazie unor înalți demnitari naziști precum Joachim von Ribbentrop (diplomat), mareșalul Wilhelm Keitel (comandant al comandamentului suprem al armatei Germaniei naziste), Hermann Göring (comandantul aviației militare Luftwaffe), Joseph Göebbels (ministrul propagandei) și alții.

În ianuarie 1943, cu ocazia împlinirii a 50 de ani, feldmareșalului Göring i s-a oferit, printre altele, și un port-țigaret de chihlimbar românesc (rumanit).

Episodul I

Intrarea României în război (22 iunie 1941) a generat problema răniților și a organizării spitalelor, mai mult de jumătate dintre ele instalându-se în localuri de școală (din cele 22.000 de paturi, 11.600 se găseau în școli). Această situație punea la grea încercare planificarea activității școlare, care era deja bulversată de starea de război, din cauza predilecției autorităților militare de a instala spitale în localurile de școală, mai ales că războiul genera 1000 de răniți pe zi la Odessa.

În 1 septembrie 1941 erau amenajate spitale ZI (zona interioară) în toată țara. Pe lângă spitalele deja existente au fost rechiziționate sedii de școli și licee. Astfel, în orașul Râmnicu Sărat funcționa la Liceul Regele Ferdinand  (în prezent, Colegiul Național Al. Vlahuță) un spital cu 620 de paturi, al doilea din țară în ceea ce privește capacitatea, după spitalul Sf. Spiridon din Iași (694 paturi).

La Buzău funcționau următoarele:

  • Spitalul militar cu 120 de paturi;
  • Liceul de fete „dr. C. Angelescu” cu 280 de paturi (astăzi Colegiul Național „Mihai Eminescu”);
  • Seminarul Teologic - 294 paturi;
  • Școala Normală de fete cu 620 de paturi (astăzi Muzeul Județean Buzău);
  • Spitalul Gârlași „Maria Minculeasa” – 273 paturi.

În total, la Buzău erau pregătite 1587 de paturi pentru răniții de pe frontul din Est.

© 2019 Muzeul Județean Buzău